Peștera Munticelu
Peștera Munticelu | |
Categoria III IUCN (Monument al naturii) | |
Localizarea rezervației pe harta țării | |
Poziția | Județul Neamț România |
---|---|
Cel mai apropiat oraș | Bicaz |
Coordonate | 46°50′03″N 25°51′08″E / 46.83417°N 25.85222°E[1] |
Suprafață | 0,10 ha |
Înființare | 1971, declarat în 2000 |
Modifică date / text |
Peștera Munticelu (monument al naturii numit și Peștera Ghiocelu) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip speologic) și, face parte din complexul carstic al Cheilor Bicazului. Este situată în județul Neamț pe teritoriul administrativ al comunei Bicazu Ardelean.
Localizare
[modificare | modificare sursă]Aria naturală se află spre la limita vestică a județului Neamț cu județul Harghita în Munții Hășmaș, pe partea stângă a apei Bicazului – în apropierea porțiunii din drumului național DN12C care leagă localitatea Bicazu Ardelean de Lacu Roșu prin Cheile Bicazului[2]. Acesul spre peștera se face din dreptul carierei de calcar Surduc, la un sfert de km de intrarea în rezervația Cheile Șugăului.[3][4]
Caracteristici
[modificare | modificare sursă]- Descriere
Rezervația naturală cu o suprafață de 0,10 hectare[5], face parte din situl Natura 2000 Cheile Șugăului – Munticelu și reprezintă o cavernă cu o mare varietate de formațiuni concreționare, în abruptul calcaros al Masivului Munticelu[A]. Cu o dezvoltare de 120 m și o denivelare de 14m[4] (-2 respectiv +12 față de intrare[4]), are o intrare scundă de 1 – 1,5 m[4] situată la baza unui perete de calcar, urmată de un culoar de 10 metri – descendent. Acesta conduce într-o sală cu lungimea de 30 de metri și înălțimea de 4-5 metri. Planșeul inferior – neted în prima parte a sălii, este acoperit de argilă și calcar depus sub formă de crustă.[3][4] În continuare planșeul acoperit de o îngrămădire de blocuri, urcă în trepte spre vest, având forma unui amfiteatru.[4] Din peretele estic al sălii se desprind câteva diverticule.
Cel mai semnificativ element al peisajului cavernicol îl constituie stalagmitele – în special cele lumânare, ce formează o adevărată pădure în partea de nord[B]. Stalactitele fistulare, formează aici uneori adevărate „ploi de macaroane”. Un lac mic ce este căptușit cu calcit spongios, se află în partea de sud într-un diverticul.[4] Se pot identifica într-un alt diverticul[4] și câteva oase ale ursului peșterilor, printre care și cel al unui femur încastrat într-o stalagmită.[3][4]
Fauna de chiroptere care hibernează aici este formată 4 specii de lilieci, toate fiind specii de interes comunitar care necesită o protecție strictă.[6][7]
- Aspecte turistice
Arealul este permanent accesibil și vizitarea lui nu necesită echipament special.[3][4] Nefiind electrificată, necesită totuși procurarea unor surse personale de lumină.[3]
În apropiere pe Șaua Glodului se găsește Peștera Tunel, care traversează stânca pentru a ieși în rezervația Cheile Șugăului.[8]
- Speleogeneză și aspecte morfologice
Dezvoltarea sălii s-a făcut de-a lungul unui plan tectonic înclinat spre est al Masivului Munticelu, în care exista o diaclază înclinată tot spre est cu 30-40° ce a fost intersectată de o fractură principală orientată de la nord la sud. Sala a apărut pe fondul dizolvării produse la zona de intersecție a respectivelor accidente tectonice. Ulterior prăbușirile de blocuri, au condus la aspectul actual.[4]
Mic istoric
[modificare | modificare sursă]Numele – local de Peștera Ghiocelu, vine de la descoperirea ei în primavara anului 1973 de către un grup de copii plecati la cules ghiocei.[3]. În același an a fost cartată de L. Povară și G. Diaconu după care N. Acrâșmăriței și M. Ciobanu îi publică publică schița și descrierea. Din păcate această publicitate prematură neurmată de luarea imediată a unor măsuri de protecție și amenajare, au dus la scurtă vreme după descoperire la apariția unei puternice degradări antropice.[4]
Declararea cavernei pentru prima dată ca arie protejată s-a făcut în 1971[9] – pe plan local[10]. Statutul a fost recomfirmat în 1994[11], fiind recunoscut la nivel național în anul 2000 de Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate)[12]
Cercetării asupra faunei de chiroptere a peșterii au avut loc în 2004 și în perioada 2007 – 2008.[7]
Vezi și
[modificare | modificare sursă]- Monument al naturii
- Peștera Toșorog
- Cheile Șugăului
- Cheile Bicazului
- Lista rezervațiilor naturale din județul Neamț
- Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș
Note
[modificare | modificare sursă]- A Masivul Munticelul este un interfluviu predominent stâncos orientat nord-sud cu altitudinea maximă de 1381 m în creasta Munticelu-Piatra Șugaului.[13]
- B La momentul descoperirii, aglomerarea respectivă era cea mai densă de acest tip din țara noastră. Se aflau acolo inclusiv stalagmite nu mai groase de 3 cm, dar cu înălțimea de 3 m[4].
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ en Eunis.eea.europa.eu - Pestera Munticelu (general information); accesat la 24 octombrie 2012
- ^ en Protectedplanet.net - Pestera Munticelu Natural Monument Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 24 0ctombrie 2012
- ^ a b c d e f Neamț, Peștera Munticelu Arhivat în , la Wayback Machine., infoturism-moldova.ro, accesat 19 octombrie 2013
- ^ a b c d e f g h i j k l m Peștera Munticelu, speologie.org, accesat 19 octombrie 2013
- ^ Apmnt.anpm.ro - Agenția pentru Protecția Mediului Neamț Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 24 octombrie 2012
- ^ Date privind biologia, ecologia și etologia unor specii de chiroptere, Pocora (Ifrim) Irina, Lucrare de licență, Facultatea de Biologie – Secția Biologie, Conduc. Ion I., Valenciuc N., Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2004
- ^ a b Chiropterofauna din aria Cheile Bicazului - Cheile Șugăului - Peștera Toșorog Arhivat în , la Wayback Machine., Baltag Emanuel Ștefan, Pocora Irina, Pocora Viorel, revista Migrans. vol XII, Nr. 1, februarie 2009, p. 3, , accesat 20 octombrie 2013
- ^ Mi-e dragă România pentru Peștera Munticelu, Dan Creța, Radio România Actualități, 7 martie 2013, accesat 20 octombrie 2013
- ^ Natura2000.mmediu.ro - Formular standard - Cheile Șugăului - Munticelu[nefuncțională]; accesat la 20 octombrie 2013
- ^ Hotărârea Nr. 290 din 1971 a Consiliului Popular al Județului Neamț
- ^ Hotărărea Consiliului Județean Neamț Nr. 15 din 23.12.1994 privind Zonele naturale, specii de plante și din faună rare, protejate în Județul Neamț
- ^ Cdep.ro - Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 24 octombrie 2012
- ^ Rezervația Naturală Cheile Șugăului-Munticelu pe portalul ecoazimut.ro accesat 20 octombrie 2013
Literatură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Catalogul sistematic al peșterilor din România – 1981, Goran, C., 1982.
- Peșteri din România - Ghid Turistic., Orghidan T., Negrea Șt., Racoviță Ghe., Lascu C., Ed. Sport-Turism, București, 1984, p. 430-434
- Peșteri din Secuime., Dénes, I. Speomond, nr. 9-10, pag. 33-38, 2004-2005
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Peștera Munticelu, Hășmaș Arhivat în , la Wayback Machine., Vasile Bouaru (Rădăuți), © romania-natura.ro, Descoperă și respectă, accesat 20 octombrie 2013
|